Se întâmplă destul de des în viață să ne simțim blocați. Să nu ne mai găsim calea. Și adesea să ne trezim prinși, fără voia noastră, într-un triunghi vicios compus din job, pat și televizor. Apoi ne plângem că suntem obosiți și epuizați și efectiv simțim că nu putem face nimic pentru a ieși din strea repectivă.

Alteori poate nu e nici măcar vorba despre ceva fizic. Poate dormim și mâncăm suficient, ne merge bine pe toate planuri dar tot mai simțim uneori, când suntem sinceri cu noi în totalitate, că ceva lipsește. Și nu știm cum sau ce am putea face pentru ca acel sentiment, deranjant ca o pietricică în pantof, să dispară.

Și uite așa, mai facem un curs despre acea îndeletinicire pe care visăm să o facem fulltime într-o zi, în loculul jobului nostru ”normal”. Mai citim dezvoltare personală, ascultăm diverși experți sau mentori și cu toate astea nu simțim că înaintăm.

Sunt mare fan dezvoltare personală, consider că aceasta dorință, atât de populară acum, de a fi cea mai bună versiune a noastră, ne poate schimba viețile și sunt de acord că arată diferit pentru fiecare dintre noi. Însă un singur lucru este comun pentru toată lumea.

Deși cărțile sunt minunate, iar specialiștii oferă tot felul de soluții. Terapia este recomandată și uneori necesară iar efectele ei sunt vizibile, un singur element va face diferența, sau nu: tu. Mai corect spus, ceea ce faci tu, face diferența între a înainta spre viața pe care o visezi și a rămâne blocat.

Acțiunea (sau inacțiunea) va fi cea care va face diferența între a deveni cea maki bună versiune și doar a visa la ea în continuare. Mark Mason are un principiu foarte drăguț în cartea sa ”Arta subtilă a nepăsării” iar acesta se numește: principiul fă ceva.

Rezonez mult cu acest mod a de pune problema și asta mi se pare veriga lipsă când vine vorba despre dezvoltarea noastră și îl aplic în mod frecvent. Te simți blocat? Fă ceva. Nu știi de unde să începi? Fă ceva. Nu știi ce să faci? Nu contează ce – FĂ CEVA.

Acțiunea, mișcarea sunt cele care ne fac să înaintăm, logic, nu? Fără ele, am rămâne mereu pe loc. Dar ce să faci când nu știi ce să faci? Bănuiesc că e diferit pentru fiecare dar pentru mine funcționează să fac ordine, să curăț, să debarasez casa de lucrurile care o aglomerează, să aprind lumânări și să purific cu tămâie. Sigur, nu trebuie să fie asta.

Poate fi o listă cu un plan detaliat și acțiuni concrete pe care să le faci (dar chiar să le faci nu doar să spui că o să le faci). Poate fi o ieșire la alergat. Poate fi o sesiune de fitness sau yoga. Poate fi o jumătate de oră de desenat. Poate fi chiar o cafea băută în timp ce admiri în liniște un peisaj frumos sau agitația orașului. Orice activitate pe care o faci conștient și care are puterea de a-ți liniști mintea.

Primii pași sunt foarte grei. Sunt stângaci, par că nu duc nicăieri și că n-o să reușim niciodată. Dar sunt cei mai importanți fiindcă, fără ei, încă am sta în fund pe jos gândindu-ne câte lucruri grozave și distractive am face dacă am putea și noi să alergăm cu ceilalți.

Așadar, acțiunea este cea care te poate debloca. Decizia conștientă de a face ceva. Poate că primele acțiuni nu vor fi foarte relevante pentru visul tău dar, într-un context mai amplu, părivind peste o vreme, vei vedea că tot ce ai făcut pentru a începe – a fost cu rost.

Și acum, la final, aș vrea să îți mulțumesc pentru că m-ai citit până acum și să te întreb: tu ce faci când te simți blocat și nu mai știi ce să faci?

Sursă foto de copertă: Canva.com