Am început acest blog în 2018, la vreo două luni de la nașterea ficei mele. Nu știam despre ce voi scrie dar știam că îmi doresc să fac ceva și pentru mine, nu doar pentru copil și casă. Da, mai ușor de spus decât de făcut dar nu imposibil.

La vremea aia, mă gândeam că voi scrie mult și despre experiența mea de părinte, despre noul meu rol de mamă. Surprinzător însă, pe măsură ce timpul a trecut, mi-am dorit să scriu tot mai puțin despre acest subiect. Astfel că, nu e de mirare, categoria ”Parenting” este pe aici…cam goală.

Despre grupurile de mame și experții în parenting

În primul rând, mi-am dat seama că grupurile de mame nu sunt pentru mine. Nu judec, fiecare poate să facă absolut orice vrea cu timpul lui dar eu aleg să nu stau acolo. Mi se par prea puține lucruri utile și prea multă judecată ca să merite, eu oricum nu sunt fană a grupurilor, sunt mai degrabă introvertită și prea multă interacțiune mă obosește – chiar și în online. Dacă am nevoie să aflu ceva, caut singură și îmi verific sursele cu atenție. Am multe cunoștințe care au copii și le cer părerea dacă am nevoie de un sfat.

Sunt efectiv bombardată de reclame ale experților în parenting, nici nu le mai dau numele. Nu sunt în măsură să le contest legitimitatea și cred că avem nevoie de astfel de persoane, fără îndoială, însă, nu rezonez cu publicitatea agresivă. O înțeleg, desigur, dar nu rezonez cu ea.

Chiar am fost în diferite situatii în care am căutat soluții la provocări pe care le-am întâmpinat și răspunsul a venit din partea unor specialiști cu experiență. Dar, ca și în cazul grupurilor de mame, prefer să mă documentez singură fiindcă, nu mereu dar de multe ori, sfaturile gratuite sunt și agresive și inutile.

Aceasta a fost să zic contextul meu dar adevăratul răspuns la întrebare este: fiindcă e greu. Să crești un copil e greu.

Și nu are nimeni rețeta, nu pe toată, în orice caz, chiar nu. Nimeni nu le știe pe toate și nimeni nu face toate lucrurile corect 100% din timp. În plus, cine ești înainte de a avea un copil si cine esti ca părinte, sunt două persoane care au puține în comun. Provocările prin care treci, de la boli la oboseală, la crize, sunt mari, intense și continuue iar epuizarea este întotdeauna prin apropiere.

Există foarte multe bloguri de parenting, unele chiar foarte pertinente, însă mie mi se pare obositor să le urmăresc pe majoritatea dintre ele. Ca și în cazul reclamelor experților sau a grupurilor de părinți, îmi creează multă anxietate. La fel și persoanele care vorbesc doar despre copiii lor sau chestii legate de copii.

Simt vină și îndoială extrem de des pentru că, de multe ori în creșterea unui copil, fiecare alegere are două tăișuri și doar timpul va spune dacă ai făcut alegerea potrivită. Ca să nu mai spun de câte ori totul este doar ”încercare și eroare” și tot încerci și încerci diferite variante, până când, de obicei când aproape ai renunțat, o găsești în final pe cea care ”merge”.

Cum spuneam mai sus, când am provocări și, ca toți părinții, chiar nu ducem lipsă, caut, mă documentez, întreb. Dar, în restul timpului, consider că există și alte subiecte de explorat și abaordat, mai ales că nu mă consider un expert ca să-mi dau eu cu părerea. Chiar prefer să las specialiștii și psihologii să dea explicațiile și soluțiile pertinente, când e cazul.

Și, de asemenea, un alt motiv pentru care nu scriu despre acest subiect în particular, este acela că nu-mi plac jumătățile de măsură. Creșterea copiilor este solicitantă, dificilă dar și extrem, extrem de frumoasă. Multă lume pare a se concentra doar pe a doua parte ceea ce, desigur, este drăguț, însă ce ne facem cu momentele și situațiile care nu sunt ”instagramabile”?

Îți mulțumesc din nou mult pentru că m-ai urmărit până aici și aș vrea să te întreb, tu de unde îți iei sfaturile pentru parenting?

Sursă foto: arhiva personală