”Întâlnire la Bombay” de Jenny Ashcroft este din nou genul acela de carte pe care o alegi după copertă (cred că dau numai de doar astfel de cărți în ultima vreme, pentru că nu demult ziceam exact la fel despre acest roman).

Dar, serios, cum să nu fie atrăgătoare o poveste de dragoste plasată în India colonială, la începutul secolului trecut?

Maddy, Madeline Bright, este o tânără de familie bună din înalta societate engleză, care locuiește acum la Bombay și care, deși și-a petrecut o mare parte din viață în fascinanta Indie, încă viează la întoarcerea acasă, în Anglia mult iubită.

Pe Maddy o întâlnim la vârsta la care fetele descoperă viața și dragostea, iluzia iubirii dar și dezamăgirea. Deși mama ei, Alice, speră să o mărite cu un chirurg cu o reputație bună și mult mai în vârstă, Maddy își face multe gânduri împreună cu prietena ei, Della, despre ce înseamnă căsătoria și iubirea adevărată. Într-o noapte de Anul-Nou, chiar la petrecerea de Revelion, ea îl cunoaște pe Luke Devereaux și din acea clipă viețile lor nu vor mai fi la fel.

O poveste cu un iz de Marele Gatsby prin atmosfera de început de secol XX pe care o evocă, aproape am putut vedea mașinile, petrecerile, ținutele fabuloase, încăperile frumoase, intrigile din înalta societate, întreaga imagine elegantă s-a format în mintea mea prin descrierile autoarei, totul într-un context extrem de exotic, pe străzile sufocante și înguste ale Bombayului.

Apoi iubirea pură și sinceră dintre Maddy și Luke, idila lor de la început, o dragostea atât de mare și intensă încât doar un mare război a putut să o perturbe. Dar vor reuși ei să se regăsească la finalul primului Război Mondial și să se reunească la Bombay, așa cum și-au promis?

Mi-a plăcut mult această carte și cred că este una deosebită, însă pe alocuri s-a parcurs greu, fiindcă țesătura narativă este una densă și alambicată uneori. Povestea este dulce-amăruie, așa cum este și viața uneori, plină de neprevăzut, forțându-te permanent să te adaptezi și să evoluezi. Cu siguranță atmosfera Indiei coloniale a făcut povestea aparte – cred că acest lucru mi-a plăcut cel mai mult, fiindcă asmenea cărți cu iz exotic sunt mai rare, un exemplu ar fi Trandafirul Nopții de Lucinda Riley.

Îți mulțumesc pentru că m-ai urmărit până aici și aș vrea să te întreb, tu ce mai citești în această perioadă?

Sursă foto de copertă: Canva