Cred că sunteți și voi de acord că trăim într-o vreme în care accesul la informație este mai facil ca niciodată, ba chiar, aș spune că, suntem bombardați cu informație în fiecare moment pentru că suntem permanent conectați la o sursă sau alta de media.

Aș îndrăzni să spun că mulți oameni, cum ar fi chiar și cei de vârsta mea, de 30+ ani și generațiile mai din urmă, nu am fost pregătiți pentru lumea în care trăim și poate chiar suntem permenent surprinși de ea și de viteza cu care totul se mișcă, evoluează și se schimbă.

Cred că e mai actuală ca niciodată vorba care spunea că singura constantă este schimbarea. Dacă te uiți un pic în jur, vei vedea că e imposibil de negat. Totul se schimbă, totul se mișcă și suntem invitați, ba chiar forțați întrucâtva, să ținem și noi pasul.

Din fericire, și accesul și preocuparea pentru dezvoltare personală sunt tot mai prezente în rândul oamenilor iar asta nu e doar un lucru bun dar și unul cât se poate de necesar. Iar asta ne aduce față în față cu faptul de constata că unele lucruri pe care le-am învățat în anii dezvoltării noastre de bază, nu mai sunt de actualitate.

Și asta mă aduce la subiectul articolului, la lucrul pe care l-am auzit frecvent în anii copilăriei și care acum mi se pare mai absurd ca orice altceva. Acela este ”dacă nu poți să faci ceva cum trebuie, nu mai face deloc”.

Vă sună cunoscut?

Cu variațiile, dacă nu știi, mai bine nu faci deloc. Sau, decât să greșești, mai bine nu mai faci nimic.

Cum?

Da. Eu cel puțin am auzit asta tare des și mereu m-a descurajat. În ultimii ani, pun cu adevărat aceste cuvinte la îndoială. Și autorii de cărților pentru dezvoltare personală, le pun și ei.

Cu mintea de acum aș spune, fă oricum.
Fă atât cât știi.
Începe de undeva.
Fă până unde poți.
Fă pe jumătate, fă greșit, fă speriat.

Da. Pentru că cea mai mare pierdere e să nu faci niciun pas, fiindcă nu vezi unde se termină scara. Ia-o pas cu pas, scara se va desfășura în fața ta.

Viața e complexă, e complicată, e imprevizibilă. De multe ori îți deschide uși, de multe ori îți aruncă greutăți și alteori oportunități. N-ai de unde să ști ce o să primești, dacă nu pornești niciodată la drum.

Mark Manson are, în cartea lui ”Arta subtilă a nepăsării„ (recenzia o găsiți aici), un principiu care mie îmi place mult și care rezonează cu tonul articolului meu de azi. Se cheamă principiul ”fă ceva”. Da. Când nu știi de unde să începi sau pe unde să o iei, când te simți blocat – fă ceva. Orice. Nu contează. Orice cât de mic care te aduce mai aproape de scopul tău.

Așa că da. Fă-o oricum.
Speriat, pe jumătate, imperfect.
Data viitoare vei ști mai multe și vei face mai bine.
Dar, dacă nu începi, n-o să știi niciodată.

Sursă foto de copertă: Canva.com