Articolul de astăzi este o recenzie: ”Cafeneaua micilor miracole” de Nicolas Barreau, o poveste de dragoste foarte frumoasă și plăcută de citit.

Eleonore Delacourte, Nelly, este o pariziancă tânără care lucrează ca asistent universitar pentru profesorul Daniel Beauchamps, pentru care a dezvoltat o adevărată fixație. În timp ce își scrie teza de masterat, Nelly este invitată de profesor să meargă cu el într-o călătorie de lucru, tocmai la New York.

Aceasta pare să fie tocmai șansa pe care Nelly o aștepta pentru a fi împreună cu dragostea ei însă, doar gândul la un zbor de câteva ore în care nu va mai avea pământul sub picioare, o face pe Nelly să amețească, la propriu.

Se spune că dragostea te face să zbori dar Nelly este terifiată de zbor și, mai mult decât atât, ea este o adeptă înverșunată a unui anumit Paulo Virilio, dromolog, care susține sus și tare că tot ce zboară se poate prăbuși. Dar să fie asta adevărat în absolut toate cazurile?

Nelly a fost fricoasă de când se știe dar frica ei o împiedică acum să fie alături de bărbatul pe care îl iubește și să trăiască dragostea vieții ei. Ce poate fi mai trist de atât? Nelly nu știe dar toate astea par să o copleșească. Verișoara ei, mult mai dezinvoltă și experimentată, Jeanne, pare a ști totul despre bărbați dar sfaturile ei nu o ajută pe Nelly prea mult.

De asemenea, un simpatic american din Maine, cu accent îngrozitor, numit Sean apare în peisaj, ca un personaj foarte boem care cutreieră Europa cu o…chitară și mult chef de viață. Dar avea el un rol semnificativ în viața timidei Nelly? Toate indiciile spun că da.

Sătulă de încurcăturile din Paris, decepționată în iubire și cu mare nevoie de o vacanță, Nelly decide să plece pentru patru săptămâni în Veneția, fără să anunțe pe cineva și fără să se consulte cu nimeni. De fapt, ea mai are un motiv pentru această escapadă – o poveste de iubire foarte veche, între bunica ei și un italian misterios. Nelly e o hotărâtă să descifreze acest mister de familie, fără nicio idee despre ceea ce va trăi chiar ea acolo.

O carte foarte frumoasă și boemă, pe care o recomand dacă vreți câteva momente de liniște și visare. Mie, personal, această lectură mi-a făcut un dor enorm de Veneția, cu micile ei cafenele și numeroase poduri, cu porumbeii din piața San Marco, simapticele ei vaporetto, apele lagunei de culoarea smaraldului și micile magazine pline de comori de pe străduțele-i înguste. Citind cartea m-am pomenit din nou acolo, revăzând toate obiectivele turistice menționate în acele pagini în culori foarte vii, chiar dacă am trecut ceva ani de la excursia pe care am făcut-o în Veneția, demult, alături de prietena mea cea mai bună.

Și acum, la final, îți mulțumesc pentru că m-ai urmărit până aici și sper că ți-am dat o idee de carte pe care să o pui pe lista de lectură. Aș vrea să te întreb, tu ai citit recent o carte care să-ți provoace ”dor de ducă” într-o anumită destinația?

Sursă foto de copertă: Canva.com