Dacă mă întrebai nu mai departe de acum un an, aș fi zis că eu nu voi face Tarot. De ce? Pur și simplu nu părea un lucru accesibil pentru mine și nici nu doream să îmi împart energia învățand altceva. Voiam să mă concentrez pe Astrologie. Însă, pe parcurs, ceva s-a întâmplat.

Se spune că nu trebuie să-ți cumperi cărțile de Tarot, ci că trebuie să le primești. Iar mie mi-au fost dăruite de Crăciun, fără să le cer. M-am bucurat foarte tare, desigur, și, am știut de atunci că va trebui să învăț să le folosesc, însă tot amânam momentul.

Prin primăvară însă, am cumpărat un curs pe o platformă de învățare online și mi-am dat seama că Tarotul are foarte mult sens pentru mine. Am realizat că nu mi-e atât de greu pe cât am crezut să învăț cele 72 de cărți și interpretarea lor, că se leagă foarte mult de Astrologie, că mă pot ajuta de Tarot pentru a ajuta mai departe și a obține răspunsuri mai clare și că, partea întunecată a acestei practici, de care toată lumea se teme, este, ei bine, o chestiune care ține de intenție. Acestea fiind spuse, de ce ne temem totuși de Tarot?

Unii oameni sunt foarte deschiși când vine vorba despre utilizarea acestei practici, alții nu. Și asta e normal, fiecare are dreptul la o poziție și o părere și toate versiunile pot co-exista – nu e nevoie să declarăm una corectă și pe restul greșite.

Cred însă, că la fel ca în multe cazuri, teama vine din insuficientă cunoaștere. Desigur, cărțile și filmele au portretizat deseori Tarotul ca pe ceva întunecat. Dar să fie oare așa cu adevărat cu acest mic pachețel de cărți?

În primul rând, Tarotul este un instrument de divinație cu o istorie foarte veche și, deși considerat în mod tradițional o cale de a ”ghici viitorul”, el poate fi un instrument prețios în parcursul personal de cunoaștere și evoluție. Tarotul ne poate ajuta să vedem lucrurile într-o perspectivă nouă, mai ales dacă adresăm întrebările corecte. De exemplu, în loc să întrebăm ”Îmi voi găsi marea dragoste?” va fi mai de folos ca întrebarea să fie formulată la modul „Ce aș putea face pentru a îmi găsi iubirea?”.

De asmenea, etalarea se bazează pe energia pe care o are la acel moment persoana care întreabă, de aceea atât cel care efectuează citirea cât și cel care pune întrebarea, trebuie să fie într-o stare fizică și psihică cât mai bună și clară. Cărțile de asemnea se păstrează într-un anumit mod, se purifică regulat prin metode specifice și nu se înstrăinează, pentru că ele trebuie să fie ”îmbibate” de energia celui care face citirea.

Dar ce este cu cărțile întoarse? Mă puteți întreba, pe bună dreptate, fiindcă acestea nu au o reputație așa bună cum o au cărțile în poziție dreaptă. De fapt, nu e așa cum se spune.

Poziția cărții arată energia ei, poziționarea acesteia. Când este dreaptă, energia este canalizată în exterior dar când este răsturnată, energia e canalizată în interior și poate arăta ceva mai intim sau un secret. Dacă într-o etalare mai multe cărți apar inversate, arată că persoana care consultă Tarotul trebuie să lămurească niște probleme cu sine, eventual să ia o decizie sau să întreprindă o acțiune. De asemenea, o carte inversată poate arăta un blocaj dar și o nouă perspectivă – la propriu.

Personal, sunt fascinată de acest mic pachet de cărți, poveștile pe care le spune și modul în care deseori ies etalările, cu informații pe care efectiv nu am eu de unde să le știu dar care au sens, fac lumină și ofeăr context pentru client. Cu siguranță că Tarotul este ceva ce mi se potrivește și care mă ajută să ajut, deci voi continua să practic. Cât despre reputația lui întunecată, cred că e mai degrabă un mit sau, în cel mai rău caz, ceva care ține cel mult de intenție.

Mulțumesc pentru că m-ai citit până aici și, acum, la final, aș vrea să te întreb: tu ce părere ai despre Tarot?

Sursă foto: Canva.com