
Mai demult credeam în Moș Crăciun iar azi…suntem Moș Crăciun
Mai demult Crăciunul era despre cadouri.
Despre brad natural cărat cu greu acasă, din piața aglomerată, de obicei în jurul datei de 20. Apoi bradul se obișnuia cu noi și casa, pe balcon, până în seara de Ajun când poposea, în sfârșit, înăuntru. Era împodobit în muzică de colinde, apoi privit, admirat, adorat. Despodobirea se făcea cu mai puțin fast și mai mereu în jurul datei de 7 ianuarie. Da, nu era nimic lăsat la întâmplare cu bradul, totul se făcea după un ritual bine stabilit și mereu același.
Mai demult Crăciunul era despre arome. Bomboane de brad cu jeleu, portocale din belșug, tort făcut în casă, cozonac plin de cacao și stafide. Și Coca-Cola. Nu știu cum e pentru voi dar, pentru mine, chiar și acum, dacă ar fi să reduc sărbătorile la două elemente, acestea ar fi portocale și cola.
Apoi, zilele ce se scurgeau parcă prea încet. Năsucurile înghețate lipite de geam în așteptarea Moșului. Dorințele, așteptările. Și săniușul, zăpada, vacanța de iarnă, zilele petrecute cu prietenii, afară, în ger.
Iar când veneau într-un final zilele mult așteptate, Ajunul era momentul culminat, în care se strângea tot framătul, tot suspansul. Pregătirile, colindele, împodobirea pomului, miile de cioburi scânteietoare la cea mai mică clipă de neatenție. Și apoi noaptea, când toți îți cereau să dormi. Dar cum ai fi putut să dormi, țânc fiind, știind că la tine în cameră se va înființa în curând…chiar Moșul?
Iar dimineața de Crăciun, ah, e ceva magic la ea – dintotdeauna a fost și mereu va fi. Atunci ca și acum.

Dar anii au trecut în zbor, vorba cântecului. Suntem adulți acum și Crăciunul nu mai înseamnă doar bucurie. Înseamnă și stres, responsabilitate. Așteptările acelea enorme pe care le aveam când eram mici, au trecut în grija noastră.
Da. Mai demult Crăciunul era magic. Încă este dar, în alt fel.
Mai demult credeam în Moșul iar acum noi am devenit…moși. Moși Crăciuni. Pentru copiii noștri, pentru părinții noștri, prieteni, rude și uneori pentru oameni pe care nu-i știm, dar despre care știm că ne solicită ajutorul.
Crăciunul, de fapt, nu este despre ceea ce primești, ci despre ceea ce ai de dăruit. Și aici nu mă refer doar la cutii de cadouri frumos împachetate. De sărbători, dăruim mult iar unele elemente nu sunt materiale. Timpul nostru, grija, atenția, bunătatea noastră – acestea sunt foarte valoroase și, parcă, la final de an, avem mai mult ”pe stoc” din acestea și nu ne mai zgârcim cu ele.
Crăciunul pe care îl trăiesc copiii mei acum, e ușor diferit de ceea ce trăiam eu în copilărie. Cadourile sunt mai multe, așteptările mai mari și cumva totul e mai ușor. Însă esența s-a păstrat. Iubirea, bucuria de a fi împreună, grija unul pentru celălalt, unitatea unei familii, căldura unui cămin – acestea sunt valori pe care le dau mai departe așa cum pot mai bine.

În timp ce scriu aceste rânduri, copiii mei sunt entuziasmați de venirea Moșului Nicolae și sunt deja cu gândul la darurile pe care le voi primi. Recunosc, și eu sunt entuziasmată. Emoțiile mele sunt diferite, îmi doresc să fac totul bine și să nu-i dezamăgesc în niciun mod, cât de mic. Știu că nu sunt singura care simte așa, știu că mulți părinți se regăsesc în vorbele mele.
Dar îmi place să fiu Moș. Cred că bucuria sărbătorilor este despre a dărui iar faptul că voi primi și eu la rândul meu, zâmbete, cadouri, poate complimente, ei bine, este o consecință naturală. Găsesc bucurie în a dărui în general, iar de sărbători, cu atât mai mult fiindcă, așa cum spun mai mereu, a da e a primi.
Mulțumesc pentru că m-ai citit până aici și, aș vrea să te întreb, tu când ai realizat că acum tu ești Moș Crăciun?
Sursă foto de copertă: Canva.com
Comments
It’s exhausting to seek out knowledgeable people on this subject, however you sound like you already know what you’re speaking about! Thanks
The attention to detail is remarkable. I appreciate the thoroughness of The post.