Filmul acestei veri a fost, cu siguranță, ”Barbie”. Toată lumea a mers la cinema să-l vadă, i s-a făcut o reclamă uriașă și o mulțime de branduri s-au folosit de imaginea lui pentru a se promova pe ele la rândul lor. Deși am fost tentată de câteva ori să merg și eu la cinema să-l văd, totuși nu am reușit să fac asta, poate pentru că nimeni din cercul meu n-a fost doritor să mă însoțească.

Ei bine, mai ales acum, după ce am văzut mult promovatul film, nu mai pot spune că regret decizia. Să nu credeți, atunci când spun asta, că nu au fost anumite aspecte care mi-au plăcut la ”Barbie”. Chiar au fost și am rezonat cu anumite probleme pe care pelicula le aduce în atenția noastră. În primul rând, mi-a plăcut foarte mult Margot Robbie în acest rol, este extrem de potrivită și nu cred că altcineva ar fi putut să dea viață mai bine celebrei păpuși. Este naturală, elegantă și foarte credibilă, atât când este fericită dar și când este tristă.

Dar despre ce este vorba în film?

Barbie trăiește în Barbieland, o lume perfectă, în care fiecare Barbie are casa și mașina ei, o lume plină de ptreceri, în care fiecare seară este seara fetelor. Barbieland are o președintă și un guvern format din Barbie iar păpușile sunt fericite și puternice. Cât despre Ken, el face surf toată ziua, nu știm exact unde trăiește și există doar când Barbie se uită la el. Ce să mai, Barbieland este un adevărat matriarhat.

De unde au venit toate acestea? poate vă întrebați. Totul a început cu fondatoarea companiei Mattel, Ruth Handler. În anii 1950, ea a creat o păpușă diferită, ca o alternativă la păpușile-bebeluși disponibile până atunci. A vrut să le ofere fetițelor și alte experiențe, în afară de aceea de a fi mămici și a creat o păpușă care poate avea viața pe care și-o dorește, o casă proprie, o profesie și proprii ei bani. A botezat-o ca pe fiica ei, Barbara, și astfel a luat naștere o jucărie nouă care, poate, a schimbat lumea puțin.

Însă Barbie, care este o păpușă tip standard, începe să nu se mai simtă așa de fericită. Are gânduri ciudate despre moarte și pune la îndoială sensul vieții. În plus, picioarele îi devin normale, tălpile i se aplatizează și dezvoltă celulită. Ce se întâmplă?

Prietenele ei nu știu dar, o trimit la o altă Barbie care poate rezolva problema. De la aceasta află că gândurile acestea ciudate vin de la fetița care se joacă cu ea. Dar de ce ar fi așa de nefericită o fetiță care, crede Barbie, trăiește într-o lume în care femeile sunt independente, puternice și…fericite?

Se pare că problema ei se va rezolva doar dacă Barbie va avea curajul să meargă în lumea reală. Ken o va însoți și acolo amândoi vor avea parte de surprize de proporții. Barbie va descoperi care este adevărul pentru femei (și că ele nu sunt, în multe situații, fericite și puternice) iar Ken va afla că lumea reală este una…a bărbaților.

Barbie încearcă să găsească răspunsuri la întrebările ei și ajunge la sediul companiei Mattel, unde realizează că board-ul este format doar din bărbați și unde nu pare a găsi înțelegerea pe care o caută. Se întâlnește chiar și cu Ruth Handler, iar micuța bâtrânică nu este ceea ce se aștepta ea să vadă.

Deznădăjduită, se întoarce acasă dar Barbieland s-a transformat în Kenwood iar Barbie se trezește dată afară din propria ei casă. Ce?!

Una peste alta, acesta este un film simpatic și puteți să-l urmăriți de curiozitate. Are anumite mesaje interesante, în special în ceea ce privește statutul femeilor în societate dar, care nu oferă un răspuns clar, echilibrat sau măcar o direcție.

Sunt curioasă, acum la final, tu ai văzut Barbie? Ce impresie ți-a lăsat? Spune-mi în comentarii, vreau să aflu părerea ta.

Sursă foto de copertă: Canva.com