Poate că sunt eu mai emoțională când anul se apropie de final dar, cu siguranță sentimentul că se apropie sărbătorile e unul foarte special și care nu are cum să îți dea o stare aparte. Deseori mă trezesc prinsă între sentimentul de nostalgie după Crăciunurile de altă dată și cel de complet entuziasm pentru Crăciunurile pe care am ocazia să le trăiesc altături de și pentru copiii mei.

Da, sărbătorile de iarnă sunt magice când ești copil dar, când ai copii la rândul tău, viața îți dă ocazia nu doar să trăiești magia odată cu ei și încântarea ci și să fii…puțin magician.

Ce să mai spun, cred că toți părinții știu, luna decembrie are farmec din plin, din prima ei zi și până la ultima – asta chiar la propriu. Ziua națională urmată repede de venirea lui Moș Nicolae, serbările, așteptarea Moșului, Ajunul, ziua de Crăciun – toate sunt infinit de frumoase și cu multe emoții.

Serbarea de Crăciun de la grădiniță de anul ăsta, m-a făcut să plâng la propriu aproape întreg evenimentul. Emoțiile de a o vedea pe fetița mea devenită ”mare”, m-au copleșit cu totul iar lacrimile și-au făcut loc, foarte multe, foarte repede.

Experiența ca mamă este cea mai intensă, superbă, copleșitoare, emoționantă, amăgitoare, minunată experiență pe care am trăit-o vreodată. Cel mai greu și cel mai frumos lucru pe care l-am făcut vreodată, cel mai împlinitor și cel mai frustrant, în același timp.

De ce n-am scris doar cu roz și curcubee și unicorni? De ce am pomenit de frustrare și oboseală? Fiindcă așa e. Să crești copii nu e doar cu unicorni. E cu toate virozele din lume, cu pus limite, cu tantrumuri, cu negocieri, cu ”îmi pare rău” spus de ambele părți, cu mai mult ”nu“!” și ”n-ai voie” decât mi-aș dori. Cu momente de exasperare dar și cu momente care te fac să te ridici de la pământ. Cu ”te iubesc, mami” și ”ești cea mai bună și cea mai frumoasă mamă“.

Așa că da, în multe momente îmi dau lacrimile de bucurie și emoție, mai ales cele în cele în care realizez cât de departe am ajuns împreună și cât de frumos este. Neașteptat de greu dar peste măsură de frumoase, toate momentele pe care le petrec alături de copiii mei.

Iar acum, la final, aș vrea să te întreb, tu când ai plâns ultima dată cu lacrimi de bucurie?

Sursă foto de copertă: arhiva perosnlaă