Recenzie ”Calul de lut” de Anuradha Roy
Astăzi vreau să vă vorbesc despre ”Calul de lut”, o frumoasă carte a lui Anuradha Roy, scriitoare indiană cu un talent admirabil de a spune povești și de a făuri personaje umane, animale și din lut. Acest roman este ca un vis pe care-l vezi aivea, în care izul misterios al Indiei se suprapune peste lumea occidentală, umplând-o, pe aceasta din urmă, de magie și lumină.
Sara este studentă la Londra în anii 1970 și, în acea perioadă, Elvis Presely tocmai a murit. Ea o obținut o bursă și a plecat de acasă, spre invidia surorii sale mai mici, Tia, care o acuză că totul e mai ușor pentru ea. Dar Sarei nu îi e ușor departe de casă, în umeda Londră, singură, suferind de frig, foame și dor de casă.
Totuși, ea găsește un refugiu în atelierul de olărit al facultății, unde își petrece timpul la căldură și își face o prietenă, pe Karin, sportiva olimpică din Malayesia.
Din acest Univers, Sara ne povestește despre India, despre sora ei mai mică, actriță aspirantă, mama ei, jurnalist de investigații, câinele Chinna, Elango și minunatele lui menajerii din lut.
Elango este un personaj foarte preganant în această carte, fiindcă, într-un fel, totul se învârte în jurul lui. Acesta o învață pe Sara tainele olăritului în timp ce își trăiește propria dramă, aceea de a fi îndrăgostit de o tânără pe care, comunitatea în care trăiesc nu o consideră potrivită pentru el, din singura sa vină de a fi de religie musulmană.
Sara ne spune despre toate astea și vedem aievea tot ce s-a întâmplat acasă. Iubirea lui Elango, caii lui magici din lut meniți să țină relele lumii la distanță, moartea tatălui lor și apariția câinelui Chinna în viața lor – care e o poveste în sine.
Mi-a plăcut mult câinele Chinna și ce se întâmplă cu el în final, el e mai mult decât o apariție pasageră, este un adevărat personaj, martor al unei tragedii fără margini dar capabil să-și făcurească o existență nouă.
Recomand această carte, m-a purtat de multe ori la granița fragilă dintre vis, magic și realitate și am simțit o sumedenie de emoții, urmărind toate poveștile care sunt găzduite în ea și povestite, într-un mod foarte firesc, de Sara.
Mulțumesc mult pentru că m-ai citit până aici și, aș vrea să te întreb, tu ce mai citești în această perioadă?
Sursă foto de copertă: arhiva personală