Astăzi revin cu o nouă recomandare de lectură, o carte extrem de frumoasă, profundă și sensibilă. Este vorba despre romanul ”Ultimul plâns”, scris de autoarea Crina Pop. Mi-am luat în serios rezoluția de a citi mai multe lucrări ale autorilor români contemporani și asta este a doua carte de acest fel pe anul acesta și luna ianuarie, pentru că prima a fost ”Repiră, Eliza”, a Iuliei Nani.

Miruna Mușat este mamă singură și o crește pe Gloria, fetița ei de patru ani, cum poate ea mai bine. Parcursul nu este unul ușor dar cu siguranță micuța îi împlinește viața. Studentă în București venită dintr-un sat din Ardeal, Miruna a avut o iubire de vară cu frumosul Vladimir, în urma căreia a rămas însărcinată. Ea a decis singură să păstreze copilul, asumându-și în totalitate creșterea Gloriei.

Însă copiii de patru-cinci ani au tare multe întrebări iar Gloria în special, pentru că ea este foarte dezghețată. De unde se cumpără tăticii, de la magazinul de tătici? Când vor cumpăra și ele unul, ca să aibă și ea un tată? Cum a reușit mama să aibă un copil de una singură? Toate acestea sunt întrebări la care Miruna va trebui să răspundă până la final.

Nu mai este nevoie să vă spun că, abordarea deopotrivă realistă dar și sensibilă a maternității și a relației mamă-fiică, au atins ceva în interiorul meu și chiar la ultima pagină, m-a bușit plânsul de-adevăratelea.

M-a inspirat personajul Mirunei, deși cam analitică după gustul meu, ea este o persoană foarte bine înfiptă în realitate, are un caracter vertical și face mereu ceea ce este corect, asumându-și responsabilitatea 100%. Gloria de asemenea este delicios descrisă iar personajul ei este unul adorabil.

Când seriosul, chipeșul și înstăritul Mihai Mateescu apare în viețile lor hotărât să le ”ia la pachet” pe amândouă, totul pare prea frumos ca să fie adevărat. Care să fie secretul lui Mihai și va avea relația dintre el și Miruna sorți de izbândă?

O carte superbă, bine scrisă și ușor de urmărit, care a reușit să mă țină cu sufletul la gură, datorită răsturnărilor de situație interesate și deloc forțate. Iar acum la final, aș vrea să vă las citatul meu preferat din ”Ultimul plâns” și să vă întreb: voi ce mai citiți acum?

”(…)un copil e dumicat din trup de mamă. Când se naște un copil, mama e acolo cu el. Tata poate să aleagă. Să fie sau nu. Doar primul plânset e bucurie pentru o mamă. Toate celelalte plânsete ale copilului ei o sfâșie în bucăți”

Sursă foto de copertă: Canva.com