Astăzi aș vrea să abordez un subiect care a fost dezbătut mult în mediul online și anume ”the pretty privilege”, adică avantajul de a fi drăguț(ă). Nu știu exact dacă există un echivalent perfect în limba română, poate șiți voi dar, voi detalia imediat la ce se referă acest ”privilegiu”.

”The pretty privilege” este un concept psihologic care ne spune că oamenii care sunt percepuți ca ”drăguți”, ”frumoși” sau ”atrăgători”, sunt automat tratați mai bine în viață decât cei care nu sunt văzuți așa. Și asta se poate aplica oriunde, la job, pe stradă, la întâlniri, având un impact asupra vieții profesionale și personale. Studiile au arătat că, în diverse situații, oamenii care au o înfățișare plăcută și îngrijită, pot fi favorizați față de cei care nu se prezintă astfel.

Dar este acest lucru corect?

Sigur că nu este. Nu e corect să judecăm pe cineva doar din punct de vedere al înfățișării. Sunt așa de multe variabile de luat în calcul încât acest lucru e absolut superficial și incorect. Însă, așa funcționează creierul uman. Ia gândiți-vă puțin.

Suntem bombardați în fiecare secundă cu milioane de stimuli iar creierul trebuie să ia decizii foarte repede. De aceea, el selectează din mediu ceea ce îl interesează și ne prezintă aceste informații în plan conștient – aceasta, apropo, este una dintre legile psihologice ale percepției, numită legea selectivității.

Creierul decide foarte repede pe baza unor tipare pre-stabilite în ce categorie să așeze toate informațiile pe care le primim din mediu, astfel el lucrează eficient iar noi navigăm printre milioanele de stimuli aproape fără să realizăm.

Așadar, creierul a învățat de-a lungul evoluției că, oamenii cu o înfățișare plăcută sunt mai dezirabili decât cei din categoria opusă. E mai sigur și mai bine să lucrezi cu cineva care se prezintă bine, să ai un partener îngrijit față de unul murdar și așa mai departe.

În plus, mai e ceva care se numește „efect de Halo”. Conform acestuia, oamenii sunt înclinați să presupună că, semenii lor care au anumite caracteristici dezirabile vizibile, au și alte caracteristici pozitive – dar despre care ei nu știu exact dacă ele chiar sunt acolo sau nu. Cum adică?

De exemplu, dacă o persoană are o înfățișare plăcută, cei din jur pot presupune, deși încă nu s-a dovedit, că are și o personalitate frumoasă sau că este și o persoană cumsecade, inteligentă sau bună.

Este bun ”the pretty privilege”?

Din punctul meu de vedere, el nu este nici bun, nici rău. Pur și simplu există. E ca legea gravitației, chiar dacă ne convine sau nu, el va funcționa oricum. Toți avem zile mai bune și mai puțin bune, zile în care nu arătăm ca scoși din cutie și asta e ok. Uneori pur și simplu nu mai avem de unde să facem și efortul acesta, de a ne preocupa de aparențe.

Dar, în general, cred că e bine să știm că acest bias cognitiv există și, de câte ori putem, să-l folosim în avantajul nostru. Așadar, ori de câte ori se poate, să facem efortul de a ne preocupa de modul în care ieșim în lume. Personal, nu știu dacă mi se aplică și mie dar sigur l-am văzut în jurul meu și clar mă fac și eu vinovată de el uneori, deși poate nu în mod conștient. Pun preț pe lucrurile de bază în îngrijirea mea zilnică și cred că nu ar trebui să facem rabat de la igienă și bună-cuviință în modul în care ne prezentăm în lumea – fiindcă, ne place sau nu, imaginea noastră contează, e prima care este observată și, deci, este cea care „ne prezintă” celorlalți.

Tu ce părere ai despre ”the pretty privilege”? L-ai observat și tu? Lasă-mi părerea ta în comentarii, sunt tare curioasă.

Sursă foto de copertă: generat cu Bing AI