Nu întâmplător, în luna aceasta, în februarie, Diana m-a provocat să mă gândesc și să scriu despre iubire, în toate formele în care vine ea. Sinceră să fiu, e foarte greu să nu mă gândesc la ea în fiecare clipă, în fiecare zi, fiindcă o consider o parte absolut esențială a vieții. Simt că trăiesc înconjurată de iubire și, sper că și voi simțiți la fel în viața voastră pentru că, dragostea, este ceva fără de care, efectiv, n-am mai fi apărut niciunul dintre noi pe pământ.

Iubirea și recunoștința merg mână în mână, din punctul meu de vedere și, dacă ar fi să răspund foarte concentrat la întrebarea: tu ce iubești? aș spune Viața mea de acum. Da, iubesc viața mea așa cum este ea acum, în totalitate. În acest moment, este viața pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Așa cum e ea, imperfectă, plină de haos, cu incertitudini, cu dezordine dar și cu momente de fericire infinită, care nu pot fi scrise sau descrise în cuvinte.

Evident, ce iubesc cel mai mult acum este familia mea mică. Aici e locul în care se întâmplă magia și iubirea permanent. Copiii mei, soțul meu, ei sunt motivele pentru care mă trezesc dimineața, ei sunt cei care îmi aduc liniștea (și neliniștea, uneori) și fără ei nu aș vedea cum ar putea arăta existența mea.

Apoi părinții mei, normal, ei mi-au fost mereu alături, ei îmi sunt sprijin când rămân fără soluții. Bunicii mei cei dragi. Bunicul tocmai s-a făcut steluță și e foarte greu de crezut că nu mai e aici, când simt de fapt că e tot timpul cu mine și mă gândesc la el în continuare, așa cum era, cu tot ce mi-a oferit, cu toate amintirile și poveștile pe care o să le împărțim pentru totdeauna.

Îmi iubesc apoi prietenele, comunitatea în care trăiesc, oamenii care-mi împărtășesc ideile și uneori temerile. Sunt recunoscătoare pentru tot ce au adus fiecare dintre ei în viața mea, pentru toate oportunitățile care au venit, de multe ori, prin ei.

Pe urmă, sigur, iubesc pasiunile mele, cărțile, fiind una dintre ele. Cărțile mă ajută să evadez, îmi permit să visez dar și să învăț, să mă dezvolt. Practica mea ca astrolog îmi aduce multă fericire și împlinire, fiindcă îmi dă ocazia să îmi fac misiunea și să ajut alți oameni. Iubesc dezvoltarea personală, în toate formele ei diverse, fiindcă îmi dă ocazia ca, dintr-o persoană imperfectă, să învăț cum aș putea fi o versiune mai bună, cum aș putea să-mi pun la treabă mai bine calitățile pe care le-am primit.

Așa cum spuneam mai la început, eu cred că iubirea e parte inerentă din viață. De când deschidem ochii, iubim pe cineva, pe mama, pe tata, frații și surorile – dacă avem. Iubim ceva, căldura, lumina, soarele, siguranța. Iubim animăluțe, alte persoane, iubim activități și, dacă scoți iubirea din viață, nu rămâne prea mult și nici n-am mai rămâne prea mulți, așa consider.

Da, mă iubesc și pe mine, se vorbește multe despre asta și e foarte bine că suntem mai conștienți de acest aspect, al iubirii de sine. Cred că modul în care mă iubesc cel mai mult este acela că încerc să hrănesc în mine cât mai mult iubirea, recunoștința și încrederea.

Tu ce crezi? Ce am fi fără iubire? Tu ce iubești cel mai mult?

Sursă foto de copertă: Pinterest, editat cu Canva