
Gânduri la un alt final de concediu
Acum patru ani, mă găseam cam în aceeași situație ca azi, adică mă pregăteam să închei perioada de concediu dedicată creșterii și îngrijirii copilului, pentru a mă reîntoarce la birou. Citind articolul de atunci, îmi pare că l-am scris în altă viață. Înainte de pandemie, înainte de al doilea copil, înaintea de atâtea și atâtea experiențe și încercări, am recitit cu nostalgie rândurile scrise de o altă eu, mai tânără și mai naivă.
Da, după aproape 1 an și 10 luni de pauză de la locul de muncă (am intrat în concediu cu trei săptămâni înainte de a naște), sunt entuziasmată și speriată să mă reîntorc. Altă companie, altă activitate, altă situație și altă…eu.
Dacă în primul concediu am fost doar eu și fetița mea și a fost o perioadă extrem de liniștită, de soft, acum lucrurile au stat foarte diferit. În primul rând, pentru că acum am și un băiat. Știu, toți copiii sunt diferiți, o să-mi spuneți, că nu contează genul etc. însă…repet…acesta este băiat. Și m-a pus la încercare în multe moduri, unele neașteptate pentru că totul cu el se întâmplă mult mai repede.

arhiva personală
Deși experiența a fost, să zicem, similară, sentimentul că a trecut ceva mai greu este destul de pregnant în mintea mea. Sunt recunoscătoare pentru că am avut ocazia să mă dedic total ambilor copii în acest timp, cred că a contat mult și pentru fetița mea, chiar dacă ea este mai mare acum. Am emoții cu privire la reîntoarcerea la birou, mai ales că acum voi lucra hibrid și asta îmi cere să merg la birou mai des decât am făcut-o în ceilalți 2 ani și jumătate.
Am multe gânduri și încă multe lucruri care nu sunt lămurite de tot dar pe care sper că le voi clarifica destul de repede în perioada care urmează. Așa cum spuneam și în articolul de la începutul anului (parcă a trecut o clipă de atunci!), anul acesta este unul cu multe schimbări, probabil cu transformări iar asta este doar una dintre ele.
Persoana care eram la serviciu înainte de a fi mamă este clar una care nu mai există și, dacă mai există pe undeva, sigur se uită ușor mirată la cea care am devenit. Am alte priorități acum însă, cu siguranță, experiența ca mamă m-a făcut mai puternică, mai rezistentă și mai rapidă la a găsi tot felul de soluții ;))
Sunt bucuroasă că am un loc la care să mă întorc, îmi doresc să îmi reiau munca, sper să reușesc să mă ocup de copii așa cum trebuie și sper ca, printre picături, să reușesc să mă ocup în continuare de pasiunile mele, Astrologia, scrisul, blogul și lectura.
Iar acum, la final, știți voi – mulțumesc pentru că ați rămas cu mine. Voiam să vă întreb: voi ce credeți despre mamele care merg și la birou? Ați trecut și voi prin reîntoarcerea la locul de muncă?
Sursă foto de copertă: arhiva personală
Comments