
Când petrecerea e reușită, sticla de Beciul Domnesc rămâne…golită
N-am venit de mult de la serviciu iar casa e într-o dezordine totală. E de la sine înțeles de ce mă apucă panica atunci când aud bătăi în ușa de la intrare – nu suntem tocmai pregătiți pentru musafiri. Mașina de spălat merge, jucăriile sunt împrăștiate prin casă, copiii vorbesc amândoi în același timp și pe foc aburește o oală – departe de a fi cadrul perfect și liniștit în care să primești musafiri. Dar deschid.
Sunt prietenii noștri, Doru și Vera, par obosiți dar sunt veseli. Mă bucur să-i revăd și îi poftesc înăuntru. Deși stăm pe aceeași stradă, nu mai apucăm să ne vedem atât de des ca altă dată, din cauza programelor aglomerate. Știți și voi cum e, programul de la 9 la 5 la birou, plus timpul petrecut în trafic, luni dansuri, miercuri balet, vineri pictură – printre toate strecurate o mulțime de sarcini casnice și liste cu lucruri de făcut, timpul liber devine astfel extrem de limitat. Așa că, deși nu e cel mai bun moment acum, mă bucur de inițiativa lor și de vizita inopinată.
Iar lucrurile devin și mai bune când Vera îmi întinde, cu cel mai mare zâmbet posibil, o sticlă de vin și îmi spune: A ajuns azi pe numele tău iar curierul a lăsat-o la noi. Am zis că nu ar fi frumos s-o beți singuri! Îmi face cu ochiul și mă bucur când îmi pune în brațe o sticlă de Sigillum Moldaviae.

Toată lumea știe că vinurile produse de Beciul Domnesc, sunt create cu mândrie în podgoriile renumite ale Moldovei – Cotesti, Huși, Odobești și Panciu. Fiecare picătură poartă în ea garanția calității și a tradiției viticole moldovenești, fiind alegerea perfectă pentru orice ocazie. Fiecare sortiment Sigillum Moldaviae este o expresie a calității și diversității vinurilor moldovenești.
Cum or fi știut cei de la Beciul Domnesc că prefer vinul alb și mai ales sortimentul de Feteasca Albă, va rămâne, în același timp, un mister și o surpriză deosebit de plăcută pentru mine.
Toată lumea din casă se bucură de cadou, chiar și Doru care de obicei este născut în zodia nemulțumitului. E greu de impresionat însă, cu o sticlă de Beciul Domnesc, nu greșești niciodată. Fie că alegi Feteasca Neagra, Feteasca Regala, o sticlă de Rose sau Pinot Noir, Tamaioasa Romaneasca, Busuioaca de Bohotin, Muscat Ottonel – mergi mereu la sigur când te duci în vizită sau primești musafiri.
Nici măcar cel mai mofturos dintre mofturoși nu va (mai) avea nimic de comentat. În plus, de surpriză se bucură și copiii fiindcă ei știu că, atunci când adulții se mai relaxează un pic la un pahar de vin în compania prietenilor, aceștia devin mai prietenoși, mai puțin stricți iar regulile…mai maleabile.
Vera e prietena mea cea mai bună și ea îmi cunoaște pasiunile. Știe că, în fiecare an, particip la Super-Blog și partea ei preferată sunt, desigur, nu lamentările mele nesfârșite legate de competiție ci, premiile și surprizele din partea sponsorilor. A devenit aproape o tradiție să le împart pe toate cu prietenii noștri, mai ales că, de fiecare dată, ei sunt cei care trebuie să-mi asculte of-urile și supărările. Dar, pentru ce ar mai fi atunci prietenii, dacă nu le-am împărți pe toate, la bine și la greu și, mai ales, la un pahar de vin?

Între timp, îi poftesc pe Doru și pe Vera înăuntru știind că, față de ei, nu trebuie să mă scuz, nici pentru dezordine, nici pentru năzbâtiile copiilor. De fapt, mă ajută mult faptul că acum se joacă împreună cu ei iar eu pot pregăti cina. Pentru cei mici fac paste (știu nu le refuză niciodată!) iar pentru noi pregătesc o salată cu ton – fiindcă merge de minune cu sticla de vin primită.
Mi-e foame și de abia aștept să ne așezăm cu toții la masă. Când în sfârșit totul e gata, atmosfera în casă s-a mai liniștit. Jucăriile au fost strânse, oala pusă la locul ei și nimeni nu mai vorbește, eram cu toții, de bună seamă, extrem de flămânzi. Soțul meu toarnă vinul în pahare și, încet-încet, limbile ni se dezleagă, începem să sporovăim și ne bucurăm de timpul împreună. Uneori, momentele cele mai frumoase, sunt cele neplanificate și asta cred eu că e magia prieteniei.
La final, Vera mă ajută să strâng și băieții se uită la desene animate alături de copiii acum mai liniștiți. Ziua a fost lungă și i-a obosit. Când ne întoarcem în living și stăm cu toții comod, Doru ne aruncă bomba: am pentru voi o veste mare cât monumentul Beciul Domnesc!
Sunt derutată și nu știu despre ce ar putea fi vorba. Mă uit la Vera întrebător dar ea nu face decât să zâmbească șiret. Doru continuă: săptămâna trecută Vera și eu am…câștigat o excursie într-o capitală europeană! Soțul meu și cu mine ne grăbim să-i felicităm și suntem fericiți pentru ei. Știm că, în ultimii ani, ratele și alte priorități i-au făcut să călătoarească mai puțin decât și-ar fi dorit, altfel ei fiind prieteni cu drumul. Doru ne întrerupe însă din manifestarea zgomotoasă și mai spune: Și…asta nu e tot, am fost invitați să ne luăm cu noi cei mai buni prieteni așa că, felicitări și vouă dragilor! Mergem împreună în city-break!

Wow. Soțul meu și cu mine ne uităm perplecși unul la altul. Am rămas fără cuvinte, iar asta nu ni se întâmplă prea des. Suntem cunoscuți drept o familie de guralivi! Dar acum, ne simțim copleștiți, ne îmbrățișăm prietenii și, când o strâng pe Vera în brațe observ că avem amândouă lacrimi în ochi dar și că…nu s-a atins deloc de paharul ei de vin. Intuiesc imediat ce se petrece și o întreb cu privirea mărită: Mai aveți ceva să ne spuneți?!
Urmează apoi alte ropote de aplauze și alte felicitări iar chicotelile copiilor umplu toată casa de bucurie și speranță. Suntem copleșiți de emoții dar bucuroși și recunoscători pentru lucrurile mici din viață, care sunt, de fapt, cele mai mari. Familia, prietenii, pacea, înțelegerea, momentele petrecute împreună, sănătatea – acestea sunt valorile neprețuite care nu pot fi nici cumpărate și nici înlocuite.
Doru și Vera pleacă târziu, mult după ce copiii noștri dorm, pentru că ne-am luat la vorbă cu toții și, evident, băieții și cu mine, am terminat împreună toată sticla de vin. Deși ea a adus-o, Vera mai are vreun an și ceva (dacă nu mai mult), până se va bucura din nou de alcool. Dar ce mai contează, la cât de bine ne-am simțit și la ce evenimente frumoase știm că urmează. După ce îi conduc, am o clipă de răgaz în care realizez că, n-am făcut nicio fotografie cu sticla de vin plină primită de la Beciul Domnesc.

Ei, sunt sigură (sau măcar sper) că vor fi înțelegători cu mine. Din 1949, de când a fost înființată compania Beciul Domnesc și cu așa de multă experiență în domeniu (aceștia exploatează astăzi peste 1.400 de hectare cultivate cu viţă de vie nobilă, amplasate în renumitele podgorii: Cotești, Odobești, Panciu și Huși) sunt sigură că știu și ei că cele mai frumoase momente sunt cele în care nu apuci să faci fotografii și că o petrecere este mereu reușită atunci când sticla de vin de la Beciul Domnesc este…golită.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2024
Sursă foto de copertă: arhiva personală
Comments