Suntem în America anilor 1930 și facem cunoștință cu Alice Wright, care a venit tocmai din Londra, pentru a se mărita cu Bennet Van Cleve. Căsnicia nu este deloc așa cum se aștepta ea și nici SUA nu este tărâmul plin de aventuri la care visa. Peste noapte aproape, ea s-a trezit schimbând o viață de constrângeri pe o alta, relativ similară dar care, prin comparație, se desfășoară într-o societate mult mai conservatoare și rigidă.

La o slujbă de duminică, una dintre doamnele de vază din comunitate, prezintă o idee care va genera deopotrivă revoltă și încântare: înființarea unei biblioteci mobile, o inițiativă la nivelul statului Kentuky, încurajată de însăși prima doamnă Roosevelt.

Dar va avea această inițiativă succes într-o comunitate în care mulți oameni nu știu să citească și mai mulți cred că nu se cuvine să citești decât Biblia?

Iar când membrilor micului orășel li se spune că este nevoie de oferirea voluntară a unor bibliotecare pentru a merge călare pe la fiecare casă, toată lumea crede că așa ceva este inadmisibil.

Într-o societate în care viața femeilor nu este valorizată prea mult, ce să mai vorbim despre dorințele lor, toată lumea va ridica o sprânceană la auzul acestei inițaitive. Mai ales că prima bibliotecară este Margery O’Hare, fiinca unui tâlhar faimos din zonă, acum mort, care sfidează regulile închistate ale vremii și trăiește după bunul ei plac, ignorând cu bună știință convențiile sociale. Nu e de mirare că soții nu își lasă doamnele să se ofere pentru această cauză. Însă Alice decide că aceasta e unica ei șansă la o viață mai palpitantă. Și nu va greși, nu va greși deloc.

Mi-a plăcut enorm acest roman, stilului lui Jojo Moyes este inconfundabil printre toate celelalte voi ale scriitoarelor de literatură romance. Ea izbutește să creeze personaje feminine extrem de credibile, puternice și bine conturate, redând cu fidelitate normele perioadei respective și adaptând totul extrem de bine. Cu siguranță acesta este un roman feminist dar este atât de bine scris și atât de subtil, încât pare extraordinar de verosimil.

La finalul lecturii, am simțit că trebuie să mă despart de niște prietene dragi, așa le-am trăit eu pe aceste bibliotecare călare, fiecare unică și extraordinară în felul ei. Alice, Izzy, Beth, Margery, Katheleen și Sophia – mi-au devenit repere și inspirație. Cumva, mi-a părut rău că am terminat lectura, deși ardeam de nerăbdare să cunosc povestea până la capăt.

Iar acum la final, știți voi – mulțumesc. Tu ce mai citești în această perioadă?

Sursă foto de copertă: Canva.com