Voiam să marchez cumva aceste câteva ore care mă mai despart de pragul fizic al împlinirii celor 34 de ani de viață pe acest Pământ minunat. Și am zis ”fizic” în mod anume pentru că mental sunt mai mult decât împăcată cu el. Cred că sunt foarte bine la deja 34. Încă tânără, încă în formă, cu ceva expriență și fără drame de tinerețe, cam pe unde-mi și doaream să fiu și, din unele puncte de vedere, chiar mai departe.

Însă am constat, așezându-mă la laptop, că în afară de asta, prea mult nu mai știu să spun legat de subiectul acesta. Poate că azi ar trebui să fie despre mine, să spun unde am ajuns, cum mă simt și cum am evoluat. Poate.

A mai trecut un an. Un an care adaugă încă o cifră în vârsta mea dar care se traduce de fapt în sute de zile și mii de momente. Unele superbe, altele care m-au învățat mult. Zile în care am izbutit și zile în care am plâns. Zile în care am putut și zile în care am simțit că nu mai pot, însă chiar și în alea am putut…cumva. Dacă ar fi,totuși. să rezum la câteva lucruri evenimentul de mâine dimineață, acestea ar fi cam așa:

Recunoștință

Cel mai des simt și aleg recunoșința. Nu cred că există altceva să înglobeze mai bine tot ce simt. Sunt recunoscătoare profund pentru viața mea, pentru oportunitățile care mi s-au oferit, pentru oamenii care mă înconjoară, pentru copii, partener și familie. Recunoștința e instrumentul magic care mă ridică atunci când simt că mă duc la fund din punct de vedere mental și emoțional.

Sunt milioane de motive în viața mea pentru a fi recunoscătoare. Sunt un om norocos, așa m-am considerat mereu. Dar sunt și un om rezistent dar și unul puternic și unul tare încăpățânat. Iar asta, se pare, poate face diferența între a reuși ce ți-ai propus și a te complace în zona de confort.

Iubire

Iubirea e motorul fiecărei zile pentru mine. Iubirea pentru copiii mei, pentru cei din jur, iubirea pentru mine, iubirea pentru viață și iubirea în general. Cred că e de asemenea magică. Când găsești în tine iubirea în forma ei autentică, o poți simți cu adevărat și pentru toate celelalte pe care le-am enumerat mai sus.

Mă iubesc și pentru că mă iubesc aleg tot mai des să nu îmi fac lucruri care să mă rănească, să nu îmi vorbesc urât, să nu mă pun în situații care îmi fac rău, să nu stau lângă oameni de slabă calitate. Mi-a luat o vreme să înțeleg că self-love-ul este și despre asta.

E ușor să simți iubire pentru ceilalți dar e greu să le oferi tot ce merită când tu te tot golești. Iubirea de sine nu înseamnă ”eu prima”. Înseamnă ”și eu”. Și mă gândesc la asta cât de des reușesc.

Credință

Poate unul dintre cele mai importante resorturi pe care le-am descoperit în ultima vreme este credința. În ce? Nu știu să-i spun exact pentru că toată lumea numește altfel acel lucru. Pentru mine, e ceva mai mare decât mine. Aleg să-mi pun credința în ceva sau cineva mult mai mare decât mine. Aleg să cred mereu fiindcă, deși nu văd, simt și știu că niciodată nu sunt singură. Întodeauna se deschide o ușă acolo unde credeam că e doar un zid. Întodeauna când pierd ceva, primesc altceva. Și niciodată nu pierd de fapt, mereu învăț.

Așa că am încredere că și următorii 34 de ani, cel puțin vor fi magnifici. Nu ușori, ci magnifici ca niște munți superbi de pe vârful cărora îți taie respirația priveliștea de jos. Ceea ce vă doresc și vouă.

Sursă foto de copertă: arhiva personală, editată cu Canva