Și într-o zi, ca din senin,
el îți va cere
să doarmă singur.
Și într-o zi-ți va cere
În urmă să nu-i stai.

Nu va mai crede-n monști
și-n miez de noapte nu
va mai vrea, speriat,
în pat – să vii și tu.

Într-o zi-ți va cere
să meargă numai singur,
Într-o zi n-o să mai știi
exact pe unde e.

Doar când vrea el
o să te sune
și îți va spune
doar ce vrea el să știi.

Când noaptea e deplină
și eu dorm între ei
Știu că am câțiva ani
cât mai sunt doar ai mei.

Apoi timpul hain
o să-mi crească mari
și o să-i facă înalți
frumoși, nebuni, hoinari.

Iar eu o să mă fac mai mică,
tot mai mică
iar viața o să mă schimbe,
parcă într-o clipă, din mami
în bătrânică.

Sursă foto de copertă: Canva