
Despre trick or treat și Halloween ca un fel de…Sâmbăta Morților
Când eram copil în anii 90, nu se sărbătoarea Halloween-ul în România sau, cel puțin, nu acolo unde eram eu. Nici un cuvânt despre el acasă, la grădiniță, nici la școală, mai târziu. Însă știam când este, de la desenele animate de pe Cartoon Network, pe care, ca multe alte persoane de vârsta mea, le-am urmărit cu bucurie ani mulți. De acolo am aflat despre Halloween și mi-aș fi dorit și eu să mă costumez, să plec cu prietenii prin cartier, după bomboane. Însă, pe atunci, nici vorbă de așa ceva.
Cred că prima data m-am costumat acum mai mult de 10 ani, când am început să lucrez în corporație și șefa de atunci a avut idea asta – să marcăm Halloween-ul.
Anii au trecut iar Halloween-ul a devenit tot mai cunoscut. Unii îl apreciează, alții îl pun la îndoială, alții îl detestă. Sigur, fiecare are dreptul la părerea lui. Ne putem înțelege chiar și când nu suntem de acord cu anumite aspecte. Însă, atunci când crezi că opinia ta e singura corectă, parcă nu mai e la fel. Cumva, de asta am și vrut să scriu acest articol.
Sunt mulți români care, pe lângă faptul că o consideră o sărbătoare ”importată”, ne-românească și ne-creștină, opinii pe care le înțeleg pentru că ele sunt fondate, Halloween-ul este aceste lucruri, însă ei se încăpățânează să creadă și să ne convingă că vorbim despre o sărbătoare asociată întunericului.
De la interpretări ca ”Hell will win” și „Sărbătoarea lui Satan” am auzit tot felul de variante care, sincer, mă lasă cu gura căscată. Pentru că nu arată decât cât de neinformați și, îmi pare rău să spun asta, înguști, suntem uneori.

În ultimii ani am încercat să mă gândesc mai mult la semnificația sărbătorii, dincolo de latura ei comercială, ”lucioasă”, a costumelor, distracției și dulciurilor. Astfel că am aflat câteva despre istoria sa, cum ar fi:
Halloween-ul își are originea într-o sărbătoare celtică, veche de 2000 de ani, numită Samhain. Pe 1 Noiembrie, celții, marcau începutul noului an. Acest festival al celților semnifica, așadar, finalul verii, culesul recoltei și făcea trecerea către sezonul rece și mai întunecat, asociat cu mai multe decese în rândul oamenilor.
Celții mai credeau că, în ultima noapte a anului, limita dintre tărâmul celor vii și a celor trecuți în neființă – devine mai neclară, fantomele putându-se reîntoarce. De aceea, ei se costumau și aprindeau focuri – ca să le sperie și să le țină departe.
Mai târziu, când romanii au ocupat teritoriile locuite de celți (actuala Mare Britanie, Irlanda și Nordul Franței), festivalul Samhain s-a contopit cu sărbătorile romane, însă populația nu a renunțat la el.
De aceea, în secolul al 8-lea, Papa Grigore al III-lea a declarat ziua de 1 noiembrie, ca o zi în care sunt onorați toți sfinții și martirii. Adică, așa cum o știm noi azi, Ziua Tuturor Sfinților. Aceasta zi încorpora o parte din tradițiile de Samhain, iar după amiaza de dinaintea sa a purtat numele de All Hallows Eve, mai târziu luând denumirea de Halloween. De-a lungul timpului, Halloween-ul a evoluat într-o zi cu activități specifice, cum ar fi colindatul, sculptatul dovlecilor, petreceri cu măști și costume, de la care dulciurile nu lipsesc.

Deși se crede că sărbătoarea provine din America, ea a fost adusă acolo. Primii coloniști au fost, în mare parte, protestanți stricți, așa că ei nu sărbătoreau Halloween-ul. Însă, odată cu a doua jumătate a secolului 19, când imigranții au sosit în valuri în Lumea Nouă, irlandezii au adus cu ei și această sărbătoare, făcând-o populară peste ocean.
Această sărbătoare împumutată le-a plăcut americanilor, pentru că le dădea oportunitatea să se costumeze, să petreacă și să se adune cu cei dragi. Ziua și-a pierdut semnificația religioasă și a devenit mai mult un prilej de distracție, destinat copiilor.
Din punct de vedere comercial, Halloween-ul este, în Statele Unite, o zi la fel de mare și importantă ca și Crăciunul. Jumătate din totalul de dulciuri vândut anual este destinat acestei ocazii. (sursă info: History.com)
Desigur, fiecare e liber să aibă propria opinie, să participe sau nu, să considere această zi după cum îi dictează conștiința. Numai că, în general, e bine să deținem măcar un minimum de informație înainte de a condamna ceva – zic și eu.

Unul dintre motivele pentru care oamenii unii oameni nu o agreează, este că această sărbătoare conține elemente care au rădăcini în vechile tradiții păgâne dar acesta nu este doar cazul Halloween-ului (nu v-ați întrebat niciodată ce e cu iepurașul ăla care face ouă de Paști?).
Istoria ne-a arătat că poți cuceri teritorii și cu ele populația de acolo, le poți schimba soarta și religia, dar e mult mai greu să te atingi de sărbătorile lor ;)).
Inclusiv în religia ortodoxă, dar nu numai, există comemorarea celor care nu mai sunt și, la anumite intervale din an, există obiceiuri rămase din timpuri străvechi în care oamenii se costumează, aprind focuri și fac tot felul de ritualuri, pentru a speria spiritele de dincolo.
În religia catolică, ziua de 1 noiembrie este în continuare Ziua tuturor sfinților, în care cei care nu mai sunt printre noi sunt comemorați, familia merge la cimitir și aprinde lumânări pentru a-i aminti.
Chiar am rămas surprinsă anul trecut, când, chiar pe 1 noiembrie, am cunoscut o doamnă din Vestul țării noastre care mi-a oferit o sumă mică de bani, ca să le cumpăr dulciuri copiilor. Nu eram familiarizată cu această practică dar, mi-a explicat că, de unde este dumneaei, așa e obiceiul, la Biserică, pe 1 noimbrie, să pregătesc și se împart dulciuri pentru copii.

Personal, eu consider sărbătoarea de Halloween una infoensivă și comercială. În niciun caz nu o văd ca pe ceva întunecat sau malefic. E un prilej de bucurie și niciodată nu le-aș interzice copiilor mei să participe. Anul trecut, am avut o experiență minunată alături de fetița mea care a mers la colindat cu prietenii ei, în cartierul în care locuim și pe străzile din jur. Suntem o comunitate mică așa că oamenii i-au primit și le-au dat bomboane iar ei au fost foarte fericiți. Îmi place să-i văd pe cei mici costumați, mă bucur de bucuria lor și mă molipsește entuziasmul pe care îl au.
Anul acesta nu știu exact cum va fi dar știu că participăm. Fetița mea mi-a cerut deja să decorăm casa, așa că am achiziționat gnomi, fantome, stickere cu dovleci și luminițe amuzante. Vom sculpta un dovleac și amândoi copiii au costume pentru ziua respectivă.
Când mă documentam pentru acest articol, am întrebat și bloggerii ce părere au ei despre Halloween. Iată ce am aflat:
Hmmm… eu nu sunt nici pro, nici contra. E ceva amuzant pentru copii (și doar pentru ei), dar la noi lipsește fondul, am adoptat doar forma – crede Diana.
Pe mine nu mă deranjează atâta timp cât nu devine obligatoriu. Pentru copii, e haios. Dar, ca toate sărbătorile, mi se pare prea comercial – a spus Almona.
Eu îl privesc ca pe un spectacol. Aseară, o stradă întreagă a fost centrul distracției. Pe două sensuri dus și pe celelalte întors. Pe margini erau mesele cu dulciuri și nu numai. Nimeni nu se îngrămădea la bomboane, iar pe jos nu era un colțișor de hârtie. Toată lumea era veselă, costumele unul mai trăsnit ca altul – ne spune Aurelia.
Iar acum, la final (chiar a ieșit un articol lung!) mulțumesc că ai rămas și aștept să-mi spui părerea ta despre această sărbătoare 🙂
Sursă foto de copertă: History.com
Comments
Cu cea mai mare sinceritate, te felicit!
Așa cum am spus deja, e mai mult o zi de distracție. Anul acesta a fost mai deosebit decât în alți ani, din cauza celor două uragane care în multe comunități a dat viața pașnică a oamenilor peste cap. Dar…dar în sensul bun, spun eu, pentru că încă de acum două săptămâni, în fiecare weekend, prin rotație, comunitățile sărbătoresc Halloweenul. Nu numai copiii se costumează, ci și adulții. Și adulții primesc dulciuri. E veselie mare, oamenii râd, se bucură… Nu văd nimic rău, nimic necreștin. Nu m-am costumat niciodată, nici nu o s-o fac, dar în fiecare an voi participa la toate aceste spectacole.
Poate puțin of topic, dar trebuie să spun acest lucru! US este “asociată” pe nedrept cu lipsa credinței. Greșit. Total. Există foarte multe biserici, a tuturor neamurilor trăitoare aici, iar duminica se merge la biserică. Poliția asigură bunul mers al acestei activități. Nu numai că există biserici, că se merge la serviciul divin, ci sunt școli pe lângă biserici, în special pe lângă cele catolice. Și avem loc toți!
Draga mea, îți mulțumesc că ai explicat impecabil cu ce lingură se mănâncă Halloweenul și sper ca tot mai multă lume să înțeleagă despre ce este vorba!
So, Happy Halloween!
Wow, îți mulțumesc mult pentru completări și feedback ❤️⚘️ apreciez, asta și am vrut, să fac lumină, pentru că de fapt despre asta e sau ar trebui sa fie