Una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit în ultima vreme a fost, cu siguranță, romanul lui Fredrik Backman, Britt-Marie a fost aici. Da, se pare că dezvolt o nouă obsesie pentru acest autor (am tendința să fac asta), pentru că asta e doua lui carte pe care o citesc, în decursul aceleiași luni.

Cu Britt-Marie am făcut cunoștință în Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, un roman fantastic, la granița dintre real și imaginar, dintre suferință și mântuire, nebunie și bun-simț (recenzia lui o găsiți în acest articol). Prin ochii Elsei, personajul principal din Bunica…, Britt-Marie nu e deloc o persoană de treabă, ci mai degrabă o vecină pusă pe harță și plină de frustrări. Ei bine, în acest roman, vom afla ocazia să-i aflăm povestea iar asta nu va fi ușor. Ca toate personajele lui Backman, și acesta își ține monștrii bine ferecați în interior.

Ne aflăm la momentul 0 în care Britt-Marie a fost părăsită de soțul ei de o viață, pentru o femeie mai tânără. Acum Britt-Marie nu mai poate nega infidelitățile soțului său, de care știa oricum de multă vreme. Rămasă singură, ea pleacă de acasă, cu intenția de a-și găsi un loc de muncă. Nu a mai lucrat de 40 de ani și piața locurilor de muncă e foarte strîmtorată din cauza crizei financiare. Și deși soțul său, Kent, susține sus și tare că aceasta a trecut, Britt-Marie va afla pe pielea ei care e adevărul.

Este perseverentă și i se oferă până la urmă un job, unul pe care-l nu vrea nimeni, aflat într-o localitate la șosea, un mic sat numit Borg, în care totul se închide. Deshise au mai rămas acolo, doar bazaz de agrement și pizzeria, restul lucrurile de care locuitorii au nevoie, aflându-se la 20 de kilometri depărtare, în primul oraș mai mare.

Britt-Marie este un personaj care e greu să nu-ți fie antipatic. Cu obsesia ei pentru curățenie, tendința de a fi critică, pasiv agresivă și mereu nepotrivită în situații sociale, nu e un personaj de care să te atașezi din prima.

Ajunsă în Borg ea nu e deloc mulțumită și nu vrea decât să plece mai repede de acolo. Din fericire (sau nu), slujba este pe trei săptămâni, până când autoritățile vor închide și baza de agrement.

În mica localitate, Britt-Marie va face cunoștință cu personaje simpatice și ciudate, cu o mână de soferi rămași someri după ce firma de transport a dat faliment și cu niște copii pe care nu pare să-i intereseze școala, fiindcă toată ziua bat mingea pe maidan. Deși nu îi pare deloc civilizat, Britt-Marie va afla că fotbalul este un sport pe care nu ai voie să nu-l iubești.

Copiii din Borg sunt cei mai grozavi din toată cartea cu siguranță dar și celelalte personaje deosebit de pitorești, cum ar fi Cineva, patroana pizzeriei, Omar antreprenorul care poate face rost de orice și polițistul Sven, un fel de înger păzitor în uniformă, care crede mai mult în dreptate, decât în lege, după cum vom constata împreună cu Britt-Marie.

Nu vreau să vă spun multe despre această carte și de aceea mă voi opri din a da detalii, pentru că, e o carte extraordinară. E foarte emoționantă, este foarte reală, foarte umană, dramatică dar cu situații în care te poți identifica. Toți am avut victorii, toți am avut pierderi în viața asta, toți am iubit, am disperat, am căzut și ne-am ridicat. La fel ca personajele din carte, pe care, la fel ca pe fotabl, sportul rege, e imposibil să nu le iubești. Am râs și am plâns deopotrivă de mult citind cartea asta și, e genul de carte pe care aș vrea să o păstrez în bibliotecă și să mă reîntorc la ea.

Britt-Marie a fost aici nu e un roman și nici o lectură obișnuită, e efectiv hrană pentru suflet.

Sursă foto de copertă: Nemesis

Sursă foto de copertă: Nemesis