
Recomandare de lectură: Viața irosită a Evei Braun
Moș Nicolae mi-a adus, anul trecut, cele mai grozave cadouri: cărți. Una dintre ele, și prima pe care m-am grăbit să o citesc, este ”Viața irosită a Evei Braun” scrisă de autoarea Angela Lambert. Fascinantă prin titlu și trimiterile sale, am fost degrabă curioasă să o încep, pentru că are în centrul său un personaj intrigant și misterios, despre care istoria nu ne-a lăsat prea multe informații. Cartea își propune să umple exact aceste goluri, să spună adevărul și să prezinte lucrurile în contextul corect.
Aș vrea să spun de la început că, acesta nu este un roman de ficțiune. Este o carte-documentar, extrem de amplă și bine scrisă iar autoarea a lucrat mult la cercetare și la adunarea informațiilor, consultând mai multe surse. Toate acestea o fac să fie o lucrare foarte amănunțită și, prin acuratețea informațiilor, demnă de crezare.
Jurnalista britanică Angela Lambert a pornit această cercetare cu anumite avantaje și motive. Primul motiv este că ea însăși a fost născută în Germania, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mama sa fiind nemțoaică din Hamburg, iar tatăl, englez.
Al doilea motiv, este că istoria a lăsat puține informații credibile despre Eva Braun iar punctul de plecare al autoarei a fost acela că, această femeie devenită faimoasă dar ținută totuși în umbră, a fost născută în același an cu mama ei, la mică diferență de timp. Astfel, autoarea și-a dat seama că știe destul de multe despre contextul în care Eva Braun s-a născut, a fost educată și a crescut, copilăria propriului său părinte servindu-i drept model și oferindu-i multe informații despre acele vremuri.

Ea a vrut să spună o poveste care să-i facă dreptate celei care a fost iubita lui Adolf Hitler, fără cancanuri sau exagerări, demolând numeroase mituri despre ea și, implicit și despre el. Pentru că aceasta nu este o carte despre Hitler dar era efectiv imposibil ca el să fie omis din poveste.
Și nu, Eva Braun nu era evreică, nici nu a avut vreodată copii. Ea nu era nazistă și, deși probabil că era oarecum la curent cu atrocitățile războiului, nu a știut totul și nici nu avea vreo putere sau influență din punct de vedere politic.
Viața ei s-a petrecut departe de lumina reflectoarelor și de privirile curioșilor, abia târziu fiindu-i conștientizată prezența de publicul larg. Asta a fost dorința iubitului ei, ca să rămână necunoscută și astfel, protejată iar aceasta a fost bine îndeplinită. Eva s-a bucurat de această protecția a anonimatului și a dus o viață confortabilă, la reședința sa din munți, a putut chiar călători fără a fi recunoscută. La nevoie, ea ar fi putut chiar să fugă în ultimele luni ale războiului când înfrângerea devenise iminentă. Însă ea nu a dorit să-și salveze viața, făcând sacrificiul suprem pentru a-și dovedi iubirea.
Departe de a fi o figură nevinovată, ea nu a fost totuși un monstru sau o persoană rea. Existența ei, în cea mai mare parte a ei, ar putea fi mai degrabă descrisă ca banală. La fel și ea, ca persoană. Preocupările sale era firești, o interesau moda, hainele, fotografia, sportul și iesirile în natură. Ceea ce nu iese mereu în evidență este că Eva Braun nu a trăit prea mult, avea 33 de ani când a murit. La 17 ani și-a cunoscut iubitul și, deși relația nu a început imediat, după 2-3 ani, ea i s-a dedicat în întregime neacordându-și timp, din punctul meu de vedere, să descopere cine este, ce își dorește și să își acceseze potențialul.

Recomand această carte pentru că este o veritabilă lecție de istorie, umple multe goluri și aduce informații verificate despre personajul care se află în centrul său dar și despre perioada în care aceasta și-a trăit scurta viață, despre Germania și al Doilea Război Mondial, oferindu-ne o imagine vie și corectă despre cum s-au petrecut evenimentele și cum a fost posibil ca ele să aibă loc.
Am ales-o de asemenea, și ca prima mea carte de anul acesta pentru provocarea lansată de Diana, la care voi participa și în 2025. Pentru luna ianuarie, am avut de citit o carte care să aibă mai mult de 400 de pagini. Aceasta se încadrează cu brio, pentru că a avut peste 560. Cu toate astea, am citit-o ușor, este fascinantă, este cronologică (documentând întreaga viață a Evei Braun de la naștere până în ultima zi), este foarte documentată și, deși nu este ficțiunea, autoarea arată mult talent, făcându-te să vezi cu ochii peisajele, munții, reședințele și oamenii din acest anturaj extrem de influent.
Sursă foto de copertă: arhiva personală