
Big Bang
Mi-e mică pielea asta
și nu mă mai încape,
mă strânge, mă doare,
mă roade.
Mi-s ochii plini
de visuri nepătate,
ce ițele-și întind
până tocmai, hăt, departe.
Și-n irisul închis
Rotesc doar pescărușii
și puii de cățel
ce dau cu laba ușii –
închise dinadins.
Mi-e mică pielea asta
și uite ce subțire,
aș vrea una mai nouă,
cu multă strălucire,
tivită cu steluțe,
cusută-n fir de-argint,
cu ochiuri doar de doruri
ce nu mă mai cuprind,
cu galaxii imense
de sori care surprind –
dorințe nesfârșite.
Mi-e mică pielea asta
și uite cum se-ntinde,
un Univers sau două
să poată ea cuprinde.
Pocnește pe la capete
Și, uite, dau pe afară
mi se revarsă eul
dar nu știu să-l mai cos.
Prin miile de stele,
plutesc eliberată.
Mi-e mică pielea asta –
și o s-o fac uitată.
Sursă foto de copertă: generată cu Bing AI