Nu sunt sigură că acesta e titlul potrivit pentru articol, pentru că evident nu am fost niciodată perfectă și nici măcar nu am pretins. Dar poate, uneori, am vrut să dau bine (acum serios, cine n-a vrut, măcar o dată?) și poate așa s-a văzut, pot îmi asum asta. Însă, articolul de azi ar vrea să fie un răspuns la: cum reușești să le faci pe toate?

Inspir, expir și spun. Dragilor, nimeni nu le poate face pe toate. Și nimeni nu le poate avea pe toate – chiar dacă în unele cazuri așa pare, de la distanță. Așa că, evident, nici eu nu reușesc să le fac pe toate. Șoc și groază.

Și e ok. Îmi spun mie, îți spune și ție: e ok să nu le facem pe toate. Nici nu ar trebui, de fapt.

E ok dacă rămân uneori vasele în chiuvetă peste noapte. E ok dacă n-ai băgat aspiratorul o săptămână. Uneori e nevoie să ceri suplimentar pentru o sarcină sau un proiect. Uneori ai nevoie să ceri ajutor. Nu le putem face pe toate. Și în niciun caz singuri.

Nu există perfecțiune iar acolo unde există – prețul e colosal. Partea mai proastă este că nu se plătește în bani, ci în epuizare, frustrare, somatizare iar lista se poate lungi mult mai mult de atât.

Așa că da. Uneori ies nemachiată, uneori nu am timp de spălat pe cap și mi s-a întâmplat să constat abia la birou că, hainele alese cu grijă cu o seară înainte, nu mergeau împreună de fapt. Se mai întâmplă.

Perfecțiunea este o iluzie, la fel și obsesia asta de a le face pe toate. Pe care, sincer, cred că mai mult o avem, noi, femeile. Că bărbații fac un singur lucru pe rând – iar la final își iau timp să fie mândri de ei înșiși. Ceea ce am putea să învățăm și noi de la ei, cu siguranță.

Personal, dacă am vrut sau am încercat vreodată să fiu perfectă, mă auto-denunț acum. Nu sunt perfectă și nici nu le fac pe toate. Învăț să fiu mândră de asta, să râd mai mult și să am mai multă încredere că lucrurile se vor așeza – pentru că ele într-adevăr se așează de la sine, de fiecare dată, așa cum este mai bine pentru fiecare dintre noi.

Tu ce crezi? Există cineva care să fie perfect sau care să le aibă pe toate?

Sursă foto: arhiva personală