Recomandarea de lectură de astăzi este cartea lui Liane Moriaty – Când vina ne desparte. Acesta este mao mult decât un roman, pentru că reușește să te transpună chiar acolo, în mijlocul personajelor, a acțiunii și a intrigii, în suburbiile din Sydney sau chiar în miezul orașului, pentru că, atunci când citesc o carte a acestei autoare – mă simt efectiv ca și cum aș vedea un film. Unul care se închide brusc atunci când cade coperta iar eu rămân, ca fetița cu chibrituri în Ajunul Crăciunului, întrebându-mă unde au dispărut toate lucrurile acelea frumoase de mai-nainte.

Credeți că exagerez? Nicidecum. Unul dintre romanele ei chiar a fost ecranizat, este vorba despre Marile minciuni nevinovate (big little lies), un serial producție HBO. Recenzia cărții, o găsiți în articolul dedicat. Îmi place mult de tot această autoare, ca dovadă că aceasta este a patra carte a ei pe care o citesc. N-o să mă opresc aici, cu siguranță, vă las și vouă linkurile în caz că sunteți curioși să descoperiți mai multe titluri.

Am uitat să fim fericiți
Secretul soțului

De ce îmi place atât de mult această autoare încât pare că am făcut o fixație pentru ea (nu sunt sigură că am făcut cu adevărat dar cititind rânduile acestea îmi dau seama că s-ar putea să reiasă așa) ? E o foarte fină observatoare și un psiholog abil, care înțelege mintea umană și comportamentul diverselor tipologii. Personajele ei sunt complexe, sunt construite fiecare într-un stil unic, au profunzime, vorbesc diferit și au câte o poveste. Fiecare dintre acestea vine la pachet cu traumele sale, cu experiențele care l-au modelat, cu propriile aspirații – cam ca oamenii adevărați.

Dar să revenim la romanul nostru de azi, Când vina ne desparte.

Clementine și Erika sunt prietene din copilărie. Ele sunt căsătorite cu bărbați extraordinari și potriviți pentru ele, Sam, respectiv Oliver. Clementine și Sam au două fete iar Erika, după cum știe toată lumea, nu-și dorește copii. Au o existență liniștită și predictibilă doar că totul se schimbă după un eveniment aparent banal. Un grătar în curte la niște vecini din cartier, Vid și Tifanny, oameni liniștiți și dornici de musafiri.

Autoarea ne prezintă toate personajele după acest eveniment, deducem noi, neplăcut și traumatic, la care face referire (tot timpul!) dar pe care nu ni-l dezvăluie aproape deloc în primele, să zicem, 150 de pagini (!).

Recunosc, treaba asta m-a enervat și m-a intrigat deopotrivă. Genul acela de carte pe care ai da-o cât colo de perete – dacă ai putea cumva să te oprești din citit. Dar nu poți, pentru că vrei cu ardoare să afli…ce naiba s-a întâmplat acolo!

Toate personajele sunt chinuite de vină, pline de remușcări, apatice și suferinde de un ușor stres post traumatic. Căsnicia lui Clementine se clatină, fetița vecinilor, Dakota, se poartă foarte ciudat, traumele din copilpărie ale lui Oliver și ale Erikăi ies la iveală mai tare ca niciodată și nimeni nu mai vrea să dea ochii cu Vid și Tifanny – de rușine.

Colac peste pupăză, vecinul Harry, un bătrân morocănos și antipatic, cu o pasiune pentru reclamații și plângeri la poliție, nu a mai fost văzut din ziua grătarului – și deja au trecut trei săptămâni de atunci. Ce să se fi întâmplat cu el? Putea toți ceilalți să fie vecini mai buni?

O carte aparent banală dar captivantă, care suprinde adâncimile sufletului uman și vorbește despre suferință, traume, prietenie, vindecare și, mai presus de toate, vinovăție. O recomand cu drag și, acum la final, aș vrea să te întreb: tu ce mai citești acum?

Sursă foto de copertă: Canva.com