Cartile lui Ralu / Dezvoltare personala

Recomandare de lectură: Mame pentru băieții noștri

Acum o vreme, o prietenă dragă mie mi-a dat cartea aceasta pe care o citea și ea, cu împrumut, la cererea mea expresă, desigur. Cu rușine recunosc, am lăsat-o în biblioteca singură multă vreme, nepermis de multă, până să mă apuc de ea. Abia acum, în luna martie am început să o citesc, pentru că, m-am gândit la provocarea Dianei.

Cum tema din Reading Challenge 2025 era să citim o carte cu personaje feminine puternice, m-am gândit că aș putea citi această carte. Până la urmă, cred că mamele de băieți sunt…altceva. Și nu o zic numai pentru că mă număr printre ele, ci pentru că este cu totul o experiență în sine, extrem de provocatoare, să crești un băiețel.

Mereu spun, în glumă, când cineva îmi spune că băieții sunt mai ușor de crescut, că sunt de acord însă sunt mult mai greu de ținut în viață (haha).

În apărarea mea aș vrea să spun că, mi-aș fi dorit să mă apucat de această carte mai demult. Cred că e o lectură foarte utilă pentru mamele de băieți dar și pentru toate persoanele care au în îngrijire băieței mici și mari.

Ca mamă de fetiță și băiat, pot spune că nu am știut deloc la ce să mă aștept atunci când fiul meu a venit pe lume. Chiar nu îmi închipuiam că lucrurile pot sta atât de diferit. Sigur, sunt copii diferiți dar, efectiv diferența de energie, inițiativă și risc nu încetează să mă uimească nici până la acest moment.

Când băiatul meu a început să meargă bine înainte de 1 an, nu am știut ce se întâmplă. La fel și când nu a acceptat să mănânce pasat, ci doar bucăți – nu vă gândiți că era prea mare, avea vreo 7 luni. Când a început să se lovească, în special la cap, să cadă, de pe picioare și de pe bicicleta fără pedale în egală măsură. Când ne-a arătat când de mult îi place să bocăne, să trântească și să se audă țipând. Sau când, mult înainte de a vorbi, a învățat să ragă ca leul.

Acestea sunt doar câteva exemple. Însă da, cine încearcă să mă convingă că nu există diferențe de gen între copilași, nu are șanse cu mine – pentru că am văzut pe pielea mea care sunt acestea.

Cartea lui Maggie Dent vine să facă lumină pentru mamele care, la fel ca mine, nu înțeleg ce se petrece. E destul de simplu, avem un băiat. Sau mai mulți, depinde de caz, autoarea are 4 (!).

Deși comportamentele sociale accepte ca normă sunt mai mult cele pe care le au fetițele, adică să stea cuminți, să stea în cerc, să se joace în liniște, să se concentreze la o activitate de tipul desenat sau lipit, adevărul este că celor mai mulți băieței le este greu să facă asta. Ei au nevoie în mod natural, să se miște, să exploreze, să le fie hrănită permanent curiozitatea. Faptul că, în ziua de astăzi, mai ales pe măsură ce înaintează în vârstă spre pubertate, ei se joacă mai puțin afară și stau mai mult la ecran, într-o lume digitală, nu le este deloc favorabil.

Autoarea mai suliniază câteva aspecte interesante, cum ar fi că băieții au o întârziere de aproape de un an în vorbire și vocabular față de fetițele de aceeași vârstă, sunt mai puțin atrași de activitățile de tipul desenat/colorat și au mia puțin putere de concentrare. Comparațiile pot genera multă frustrare pentru ei și îi pot face să se simtă că nu sunt suficient de buni. În schimb, ei au nevoie de mai mult sprijin și încurajare.

De asemenea, dacă în trecut accidentările minore erau privite ca pe o parte integrantă a copilăriei, acum sunt privite mai mult ca o incompentență a părinților sau supraveghetorilor. De aceea, în mult grădinițe sau școli din lume, copiii nu mai sunt încurajați sau lăsați să se joace afară.

Maggie Dent mai împarte băieții în două categorii, strict în funcție de temperamentul lor. Mielușeii, copiii blânzi și liniștiți, care au nevoie de mai multă încurajare și expunere blândă, pentru ca ei să capete mai multă încredere în ei și cocoșii, adică acei băieți năzdrăvani, cu multă inițiativă și curiozitate, care au nevoie de limite ferme dar și de un spațiu iubitor în care să învețe să-și gestioneze frustrările.

Autoarea și-a bazat cartea pe experiența sa ca părinte cu patru băieți dar și pe lunga ei carieră în domeniul pedagogic și al consilierii. Maggie Dent are multă experință în lucrul cu adolescenții și copiii dar și o educație formală în Psihologie iar pentru această carte a făcut o seriosă muncă de cercetare, aplicând chestionare pe un eșantion mare de bărbați.

Una peste alta, eu recomand cu drag această carte tuturor persoanelor interesate de cresterea, educarea și dezvoltarea băieților. Este scrisă cu umor și promit că aduce multe informații în plus, foarte interesante, utile și ușor de aplicat.

Următoarea mea lectură va fi cu siguranță ”Mame pentru fiicele noastre”, pentru că, deh, port ambele pălării și voi reveni cu impresii legate de ea.

Iar acum, la final, știți voi, multumesc frumos că m-ați urmărit până aici. Tu ai mai citit în ultima vreme vreo carte de dezvoltare personală care să te fi ajutat sau să-ți fi adus o perspectivă nouă?

Sursă foto de copertă: Canva.com