A venit anul ăsta,
de Paște, Iisus.
Arăta deplorabil,
cu hainele-n zdrențe
cu părul tot smuls,
plângea pe la colțuri,
neconsolat,
Ridicând ochii goi
spre cerul înstelat
Întreba, zadarnic,
Dar, Doamne,
ce s-a întâmplat?

A vrut să meargă și
el la Înviere.
Acolo a fost împins
Îmbulzit, înjurat.
A auzit toate bârfele din sat
și el murmura neîncetat
Dar, Doamne,
ce s-a intamplat?

Cineva i-a dat la păr foc,
cu Lumină.
Întristat a ridicat ochii
spre țara vecină,
distrusă de bombe
de foame și rău.
Cu ochii rugându-se
de ajutorul Tatălui Său.

Dar oamenii nu voiau
să se închine la bine,
urau și omorau
prefăcuți în jivine,
Mii de flamânzi sub palma
unui îmbuibat.
Iar Iisus, arătând deplorabil,
ridica ochii-n cer
murmurand neîncetat:
Doamne iartă-i ca nu știu ce fac.