Sora Sofiei a murit cu mai puțin de un an în urmă și toată familia este zguduită de teribilul accident pe care fetița l-a suferit. Erik Amdahl i-a promis fiicei rămase o excursie la sky, ca între tată și fiică iar acum a venit momentul ca Erik să-și țină promisiunea. Însă, odată ajunși în munții norvegieni, nimic nu merge așa cum au plănuit.

Sofia se rănește ușor chiar la începutul călătoriei și, singura căsuță luminată în întinderea de zăpadă, la care pot cere ajutor, este cea a colegei de serviciu a mamei, Karine Helgeland. Aceasta și soțul ei Lars, sunt primitori și drăguți, ajutându-i pe cei doi și permițându-le să rămână până a doua zi.

Însă, în miez de noapte, soții Helgeland primesc o vizită neașteptată. Mai mulți bărbați vin neanunțați, pentru a le cere să oprească protestele împotriva redeschiderii minei de cupru din zonă de către compania Novotroisk Nickel. Dar Karine, membră a grupului de indigeni sami din Norvegia, refuză să se lase cumpărată și să pună în pericol populația băștinașă care trăiește pașnic, respectând tradițiile.

Din păcate, situația se termină prost pentru soții Helgeland și Erik își dă seama că el și Sofia trebuie să plece de acolo neîntârziat, pericolul care-i pândește fiind enorm.

Acolo unde sângele îngheață este un thriller neașteptat de bine scris, o poveste despre supraviețuire care te ține efectiv cu sufletul al gură și te face să dai paginile cu repeziciune pentru a afla ce se întâmplă mai departe și ce se ascunde cu adevărat în spatele acestei îndârjiri a reprezentaților companiei rusești.

De ce se insistă atât de mult pe redeschiderea minei de cupru?
Ce se studiază de fapt în laboratoul secret, ascuns în gheață?
Cine sunt bărbații aceia periculoși, de fapt?
Cât de mult pot Erik și Sofia să schieze?
Vor reuși ei să scape până la urmă este aceasta o cursă pierdută?

Vă spun, este o carte care mi-a dat cu adevărat coșmaruri, fiindcă este atât de bine scrisă încât povestea te prinde cu totul în mrejele ei și îți face să-ți bată inima mai tare pentru Erik și fata lui de doar treisprezece ani. De obicei, nu citesc acest gen de roman (cum nu prea citesc nici genul polițist), însă cu siguranță a fost o surpriză foarte plăcută.

Una peste alta, aceasta a fost o lectură surprinzătoare, care m-a ținut cu sufletul la gură și m-a îmbogățit cu informații noi și interesante.

Mulțumesc pentru că m-ai citit până aici și aș vrea să te întreb, tu cu ce anume te mai delectezi în prezent?

Sursă foto de copertă: Canva.com